Sări la conţinut

Long time, no see

A trecut ceva timp de când nu am mai postat nici un articol aici.

De la ultimul articol am făcut un internship la una dintre cele mai mari companii din domeniul auditului.

Am participat la 3 Day start-up

Și în urma participării la 3 Day Start-up am participat și la Start-up Week-end

Mai multe despre Internship si evenimentele la care am participat într-o ediție viitoare 🙂

 

Reclame

BoacterApp – cum ne furăm căciula noi înșine

Este știrea momentului.

Pe scurt 2 tineri din Cluj-Napoca au lansat/vor să lanseze o aplicație prin care să anunțe alți călători dacă sunt controlori în autobuzele Companiei de transport public.

Implicații este mai multe ne vom opri asupra a 2-ă dintre ele.

Dimensiunea economică. În lumea în care trăiesc eu bunurile și serviciile costă. Costă bani. Mulți bani. Plătind bani pentru bunuri și servicii asigur în primul rând locurile de muncă a celor care produc aceste bunuri și servicii, iar în al doi-lea rând asigur profitul antreprenorului.

Un exemplu simplu – cafeaua pe bicicleta care s-a lansat acum ceva timp la Cluj. Cumpărând cafeaua de acolo asiguram profitul antreprenorului și asiguram salariile oamenilor care muncesc acolo. Salarii din care se plătesc taxe, profit din care iarăși se plătesc taxe. Taxe din care statul subvenționează locul meu la buget. Simplu, clar și ușor de înțeles.

Acum, în cazul CTP (compania de transport public), antreprenorul este statul, cumpărând bilet, eu ca și în cazul de mai sus, asigur profitul antreprenorului (adică a consiliului local Cluj-Napoca, care mă reprezintă) în al doi-lea rând asigur locurile de muncă a celor care lucrează la CTP. Profit și salarii care sunt impozitate și se asigura funcționarea companiei, se furnizează un serviciu de utilitate publică etc.

Deci, dacă nu se vor plăti biletele care reprezintă principala sursă de venit în cazul CTP atunci este foarte posibil ca compania să dea faliment, iar dacă CTP-ul dă faliment ghici ghicitoarea mea cine o să mai care fundul băieților care au făcut aplicația de la facultate la cămin ?

Dimensiunea morală. Statul îți subvenționează locul la buget ca tu să devii un specialist bun pentru țară ca prin munca ta să contribui la propășirea materială și spirituală a poporului român. Adică în cazul inginerilor să construiești vapoare, să faci rachete meteo, să faci inimă artificială să faci algoritmi de procesare a datelor etc. și tu specialistul ce faci ? faci aplicații care să conducă la falimentul unei companii a statului.  În alte cuvinte, efortul și inteligența băieților care au scris liniile de cod putea fi folosit în scopuri mai nobile sau mai comerciale și nu pentru scrierea unei aplicații care ar putea aduce prejudicii unei companii care până la urmă aparține tot nouă cetățenilor acestui oraș.

Mai mult în condițiile în care toți elevii au subvenționat transportul în comun, adică nu trebuie să plătească, iar transportul studenților este subvenționat cu 50% cine credeți că va folosi această aplicație ?

De asemenea, un smartphone decent pe care poate rula aplicația costă minim 500 de lei. În aceste condiții trăim într-o societate foarte bolnavă, extrem de bolnavă aș zice, dacă ne permitem să dăm 500 de lei pe aifon și nu ne permitem să dăm 4 lei pentru două călătorii.

Acestea fiind spuse, pe viitor, mă aștept să nu apară aplicații din clasa haiSăFurămApp deoarece acestea nu aduc plusvaloare în societate.

Un pic despre HR

Pe parcursul celor trei ani de facultate și a celor 3 ani de liceu am avut ocazia să merg la mai multe interviuri. Nu pot să spun câte, deoarece după primele 10 interviuri am încetat să mai număr. În timpul acestor interviuri am cunoscut oameni de resurse umane competente și mai puțin competente.

Nu am să uit cum după primul interviu tipa care se ocupa de interviuri mi-a promis că mă sună indiferent de rezultat. M-am gândit că din limbaj corporate în Română o traducere aproximativă ar fi: mulțumim că ai trecut pe la noi dar nu primești job-ul. Ei bine după o săptămână am fost sunat și mi s-a zis că sunt prea mic (aveam 15 ani) și nu întrunesc anumite condiții legale pentru a munci.

De atunci însă am întâlnit tot felul de oameni, comportamentul cărora mi-a fost greu să îl înțeleg la vremea respectivă, comportament pe care l-am înțeles anul acesta după ce am participat la un curs de HR și am și citit mai multe articole despre resursele umane.

Nu știu cum este în alte orașe ale României dar în Cluj am senzația că jumătate dintre absolvenții de facultate se angajează ca juniori în HR iar cealaltă ca juniori în IT. Cu alte cuvinte jumătate o angajează pe cealaltă.

Dacă în IT  știm că Clujul este unul dintre cele mai bune centre din țară, pe partea de HR, nu  toți cei care lucrează în resurse umane sunt competenți în acest domeniu. De exemplu, am participat la un interviu la o companie de renume, post entry-level – tipa de la eici ar nici nu mi-a citit CV-ul. La un moment dat am întrebat-o „scuze, dar scrie în CV, mi-ați citit CV-ul ? ”. La un alt interviu tipul a încercat să ne vândă gogoși despre cât de tare e domeniul în care lucrează și ce bine ar fi dacă am cumpăra cursul companiei că după aia sigur ne angajează – am zis multumesc. La un moment dat am primit un telefon pentru un interviu în București eu specificând foarte clar că sunt in Cluj și vreau să muncesc în Cluj.

Aceste lucruri stranii își au explicația în simplul fapt că mulți oameni care muncesc în HR au fost învățați să facă altceva numai nu HR, de exemplu eu nu cred că este corect să decidă un absolvent de finanțe bănci dacă absolventul de inginerie mecanică este bun să proiecteze vapoare. Aceste decizii sunt făcute exclusiv de managementul echipei  care este implicată în proiectarea vapoarelor. Da, este foarte posibil ca absolventul de finanțe bănci să fi avut un curs opțional de resurse umane, dar asta nu îl califică să decidă soarta altor absolvenți. Dvs. ați încredința operația de inimă stomatologului? Dacă nu, atunci de ce am încredința carierele noastre unor oameni care nu știu ce fac?

Cu toate acestea la  polul opus se află oamenii super competenți în resurse umane. Oameni care au studii în psihologie, management etc. dar și o vastă experiență. De exemplu, la o mare companie franceză am venit la interviu și s-a discutat punctual pe CV-ul meu și dacă mă potrivesc pentru job sau nu. Din păcate nu m-am potrivit. Însă, la cât de profesionist a fost condus interviul sunt sigur că omul ales s-a potrivit „ca uns” pentru acel job.

De asemenea în această categorie întră și managerii care se implică în mod direct în procesul de recrutare, cu ei am avut cele mai grele interviuri, mi-au fost adresate cele mai incomode întrebări și am fost pus în fața unor teste cu un grad mare de dificultate.

Acum că am depășit vârsta legală de la care pot munci sper ca oamenii din HR să fie la fel de drăguți ca domnișoara care cu un simț de regret în glas mi-a zis „Daniel am vrea să te angajăm dar ești prea mic…”

Articole foarte interesante despre HR aici  aici aici

 

 

Pasărea Pheonix

Multe dintre decepțiile vieții vin ca urmare a faptului că imaginea noastră despre viitor, nu corepsunde realității atunci când într-un sfârșit viitorul devine prezent.

De exemplu, la vârsta pe care o am eu acum, conform planului meu de viață ar fi trebuit să fiu deja ofițer în armata română să am diploma de master, să am o relație stabilă și un loc de muncă bine plătit.

Ei bine, nu am făcut nici măcar stadiu inițial de pregătire pentru a deveni soldat, diploma de master e undeva pe drum, cât despre relațiile mele de până acum, numai stabile nu au fost.

În situația mea sunt o mare parte din semenii mei. Dar, nu asta este îngrijorător. Ce este ingrijorător, este  modul în care aleg să se raporteze la micile insuccesuri ale vieții.

Am auzit, tot mai des,  voci feminine care exclamă   „Nu vreau sa mai aud de barabați!!!” „Gata, nu mai vreau nici o relație!!!”, și fraza care mă include și pe mine: „Toți bărbații sunt proști!!!”

Da, nu pot afirma că toți bărbații sunt super inteligenți dar, la fel cum unele femei sunt inteligente și altele mai puțin inteligente, la fel și populația masculină este împărțită în inteligenți si mai putin…

Faptul că încă nu ati găsit pe  acel cineva care face diferenta in vietile voastre nu inseamna că toti barabtii sunt intr-un anumit fel.

Iar, daca viata voastra este marcată de un „insucces” , vă invit să vă reamintiți de pasărea Pheonix  care, conform mitologiei grecești, de fiecare când arde, renaște mai frumoasă și mai puternică….

 

Habemus Legea voluntariatului !

Dacă stimatul și onoratul cititor al acestui articol are cont de Facebook și a intrat pe acest cont în ultima săptămână, atunci cu siguranță a auzit de apelul de a dona diverse bunuri pentru sinistrații din Serbia și de adoptarea legii voluntariatului. Iubiții noștri colegi de la diverse organizații au avut grijă să ne umple wall-urile cu aceste două noutăți de importanță incomensurabilă  pentru viețile noastre.

Apreciez foarte mult mobilizarea sârbilor pe Facebook, cel puțin eu am văzut o campanie bine pusă la punct pentru a strânge cât mai multe donații, și da, am prieteni sârbi care au postat mesaje în care făceau apel pentru donații.

În ceea ce privește legea voluntariatului și agitația creată de adoptarea acesteia o consider ca fiind fum fără foc sau în termeni maiorescieni formă fără fond.

De ce?

Păi, să ne uităm pe lege. Dacă luăm legea voluntariatului și o studiem (nu foarte atent) constatăm că sunt incluse lucruri care deja se întâmplă în minunata noastră republică. De exemplu articolul 1 aliniatul 2: „Statul susține dezvoltarea mișcării de voluntariat….”, de parcă până acum statul interzicea mișcarea de voluntariat, ați văzut voi vre-un reprezentat al statului să zică că nu e bine să facem voluntariat ? Eu nu.

Partea interesantă însă vine la articolul 22: „La concursurile organizate pentru ocuparea posturilor, dacă doi sau mai mulți candidați obțin punctaje egale, autoritățile și instituțiile publice și angajatorii persoane fizice sau juridice pot acorda punctaj suplimentar candidaților care prezintă unul sau mai multe certificate de competențe dobândite prin voluntariat, eliberate în condițiile prevăzute de prezenta lege, în situația în care acestea constituie criterii de selecție.” Cu alte cuvinte, legea deschide portița pentru oamenii care au făcut voluntariat pentru a ocupa funcții publice. Atenție la cuvântul „pot”, autoritățile nu sunt obligate în nici un sens să țină cont de acele certificate de voluntar. Mă refer aici doar la autorități deoarece în mediul privat oricum nu se ține cont de activitatea de voluntar, în sens că fiecare angajator caută omul care îi aduce cel mai mult profit, nu cel care a plantat cei mai mulți pomi. Deci nimic nou sub soare. Cu același succes parlamentul putea adopta legea copacilor verzi prin care recunoștea că unii copaci pot fi și verzi.

Mai mult, cu această lege, statul desființează definiția de voluntar, în sens că un voluntar este acea persoană care prestează o muncă fără a aștepta o remunerație. Iar când statul vine și zice că dacă ai certificate de voluntar poți avea mai multe șanse la angajare, atunci se creează premisa de a fi voluntar doar pentru obține un post bine plătit la stat.

Dar, pentru a nu risca să fiu înțeles drept gică-contra, consider că așa, fără un fond real, ca formă, legea voluntariatului este un pas înainte pentru societatea civilă din România.

Revenind la wall-ul nostru de Facebook, vă invit să faceți o donație cât de mică pentru sinistrații din Serbia, iar dacă nu doriți să donați bani puteți dona diverse lucruri la punctele de colectare (unul dintre ele fiind în FSEGA)

 

Și da, dacă v-a plăcut articolul, nu vă sfiiți să apăsați like sau să dați share …

SSIF broker la FSEGA

BrokerClujA avut cineva dintre voi o datorie la bancă ? o rată restantă, un comision neplătit? Ei bine vă spun eu din experiență proprie că dacă ai un comision de 20 (douăzeci) RON, te sună recuperatorii de creanțe de te înnebunesc, e strategia picăturii chinezești – Pic Pic Pic până când persoana cedează….

Ei bine astăzi am avut șansa să îi cunosc pe oamenii care fac același lucru, dar,  pentru a convinge populația (înstărită a) țării să investească în instrumente financiare.

Evenimentul de la FSEGA prin care SSIF broker încearcă să recruteze cât mai mulți investitori, a început punctual cu jumătate de oră întârziere. Primul speech a fost al unui domn numele căruia nu mi-l amintesc acum, dar care a fost supranumit tatăl  brokerilor din România. Domnul respectiv a avut o prezentare interesantă, însă timbrul vocii o făcea extrem de plictisitoare, a vorbit în general despre bursa de valori din București.

A urmat un tip mai tânăr, dar cu mai multă charismă, care a prezentat aplicațiile prin care investitorii pot tranzacționa cu ajutorul SSIF Broker Cluj.

După care la microfon a venit o doamnă care a prezentat mai multe instrumente financiare, toate din 3 litere (care nu știu ce înseamnă) CFD, EFT, ART chestii din astea.

Însă partea cea mai interesantă

 

a fost prezentarea șefului de vânzări, care, a vândut compania „ca la manual”, a început ușor, calm, calculat, după care a implicat puțin și publicul    a creat o aură de prosperitate și bunăstarea, toate însoțite de mesajul vin-o și lucrează pentru noi.

Cam asta a fost….

Antreprenoriat Social cu Yuwei Shi

UfCyehXAcest articol este despre evenimentul organizat de Banca Transilvania despre Antreprenoriatul Social. 

În primul rând voi fi sincer, nu sunt fan al antreprenoriatului social. Dar, împins de curiozitate am zis, hai să vedem ce are de zis despre subiect și nenică ăsta prof american (chinez la origine)

Yuwei Shi și-a început prezentarea cu biografia sa. Ne-a zis că a fost student la inginerie mecanică după care a aplicat la o bursă în state pentru a studia dreptul, apoi și-a început studiile de doctorat, a ajuns profesor în Singapore, a lucrat paralel într-o firmă de consultanță, după care și-a deschis propriul start-up, după care a ajuns decan. Totul este foarte frumos, de la un amărât de student chinez la inginerie mecanică a ajuns ditamai decan. În timpul cât prezenta, a menționat că cei mai deștepți studenți sunt la inginerie ( lucru cu care nu sunt de acord, dar trecem peste asta…).

Antreprenoriatul social la lovit ca un fulger atunci când asista la un curs, de fapt nu anume antreprenoriatul social cât ideea de impact investment.

După cum s-a exprimat el, impact investment este un melange dintre investițiile normale în afaceri (care au loc în mod curent) și microfinanțare. Ca și exemplu, ne-a vorbit despre o tipă din India care producea miere de albine și a avut nevoie de niște bănuți pentru a își extinde afacerea iar ei au ajutat-o.

Acest ajutor a constat în primul rând în banii pe care i-a „donat” în al doi-lea rând prin expertiza pe care a oferit-o.

Cum?

Banii au venit de la persoane fizice care se ocupă cu investițiile în mod curent (Venture Capitalists), iar expertiza, de la studenți voluntari care au studii în finanțe, drept, contabilitate etc.

Oamenii care  finanțează astfel de afaceri urmează să își recupereze investiția cu un ROI mic de maxim 5%.

Toate acestea au fost posibile prin intermediului unui program care se aseamana izbitor de mult cu ceea ce face AIESEC, adică trimite tineri abolvenți în internship-uri peste mări și țări.

În România

În România avem deja doi Venture Capitalists care se ocupă cu finanțarea afacerilor de tip „antreprenoriat social” se numesc Comisia Europeană și Statul Român, fapt pentru care nu cred că că un asemenea tip de program va avea succes în țara noastră.

Cu toate că nu sunt fan al antreprenoriatului social  nu pot decât să admir inițiativa lui Yuwei Shi și să îndemn cititorii mei să aplice pentru programele finanțate de Guvern și de comisie (sunt programe care finanțează anume antreprenoriatul social), deoarece, din experiența mea nu este o problemă să faci rost de bani, este o problemă să faci rost de o idee și de oameni care să o implementeze….